Partecipiamo.it...
vai alla home page


 

Eduardo Paladino
Orme del tempo
U’ me travagghiu

N’cuscienza,  nca  chistu  iocu  è?

 

Firmamuni.  Arrivau l’ura di finilla

cu stu cuntu di sti tri minchiuna

ca un chiuianu mai lu discursu

ripitennu sempri a stessa litania.

 

Si li cosi  hannu  iutu  sempri  accussì

chi  ci  putemu  fari?

Finiu u tempu di quannu

si iava a ligna sensa corda.

 

Ora, o postu di stari beddi e assettati

n’avissimo a moviri e unirini tutti.

Lassannu fora tutti li culura

atturnu o tavulino,  vinu e sapura.

 

Cu russu mmanu si riscurri megghiu

e a nostra azienda truvamu u riumediu

u travagghiu è nostru e l’avemu a guardari

perciò,  circamu tutti di iri  a travagghiari.

 

Pinsannu sulu di fari contenti

a città di Palermu e la so genti.

Cu travagghiu sfamamu i nostri picciriddi

ma i palermitani meritanu di goriri puru iddi.

 

Un si parra d’avutru ca ri trafficu e munnizza

pi l’autobussi ca su picca e veni a stizza

na pocu vecchi e l’autri di ittari

pi risolviri u problema, comu amu a fari?

 

Da li giurnala si leggi ca i linii hannu a tagghiari

e pozzu sbagghiari ma arreri a peri  avemu a camminari

perciò u  rimediu circamu di truvari

prima ca facemu u bottu e poi su cazzi amari.

 

E nuautri lavuratura a denti stritti

chi ci avemu a diri a genti o capulinea,

attrizzativi ri bicicletti, muli, e carretti,

ca l’autobussi sunnu comu li stiddi

nta na iurnata ca sta nivicannu.

 

A li persuni dicemu di accattarisi u bigghiettu

e di un fari u furbu pi un distari suspettu

e a cu cumanna, dicu di darisi na mossa

picchia a genti aspetta da società una scossa.

 

Mezzi chiù novi e un serviziu chiù efficienti

sunnu lu minimu pi accuntintari a genti

c’un sorriso nte labbra pi lu passeggeru

quannu acchiana nto mezzu, palermitanu o stranieru.

 

E si tu ca leggi, un si  mala cunnutta,

pensa sulu  ca cià  staiu mittennu tutta

ma no sulu pi mia e pa me famigghia

ma pi l’azienda tutta che è puru a to famigghia.

                                                                                

                                                                                                                Eduardo Paladino 
U me paiseddu

Oh, quant’è beddu stu paiseddu!

Nicu, nicu, stamu tutti a munzeddu.

La matina, quannu mi susu, rapu la finestra

quantu virdi e tanti culura, tantu ciavuru ri inestra.

N’celu lu suli quaria li tetti

e u me pinseri va a li me vecchi.

Oh, quant’è beddu stu paiseddu!

Tutti li persuni vannu e vennu ‘nta sti strati stritti

semu tutti canuscenti, amici e parenti stritti.

La genti camina, nun viri e nun senti

ma, suttavuci, sparra puru li parenti.

Oh, quant’è beddu stu paiseddu!

Un nu fa pi malizia o pi fari piccatu

è scritta ‘nto sangu di cu fu dominatu

di quannu i spagnoli e a so regina Isabedda

scacciaru i giurei di sta terra bedda.

Oh, quant’è beddu stu paiseddu!

Di corpu annullau misteri e cummerciu

e pi cu arristau fu puru chiù peggio

certu nun sacciu si ghiu ‘nta l’Eternu

ma a nuautri ni lassau ‘nto nfernu.

Oh, quant’è beddu stu paiseddu!

Quannu sonanu li campani

lu sapemu tutti ca è un signali

o pi la missa o pi la festa

curremu tutti e auta è la testa.

Oh, quant’è beddu stu paiseddu!

La genti va e veni, è assai riverenti

ma troppu voti un ci interessa nenti

quannu la cosa è gia fatta

poi i paesani ti ricinu: “ma chi fu, una disfatta”.

Oh, quant’è beddu stu paiseddu!

Cannila curta picca, picca luci

La genti, tutti, isamu li vuci

Ciminna è nostra e na tinemu

aiutamuni tutti ca ‘ccia facemu.

Gesù che beddu stu paiseddu!